Nov 19, 2009 - Jurnal    Comments Off

Soni – Andrei Ruse

Am terminat cartea azi noapte… La stilul in care e scrisa, se citeste in cateva ore. Cand a aparut in librarii am vrut sa o cumpar, ma bucur acum ca nu am facut-o. Cred ca e a doua dezamagire literara dupa ‘De ce iubim femeile’. Dezamagire e mult spus totusi, pentru ca nu urmaresc ceva de la o carte, o citesc din placere, curiozitate si pasiune fata de literatura.
Limbajul folosit arata clar ca e o carte care se adreseaza generatiei mess, nu necesita eforturi intelectuale de vreo natura :) Bine, cand scrii despre cancer si moarte lucrurile sunt simple: afli ca mori, iti revizuiesti viata, faci ce nu ai avut timp sau curaj sa faci, etc. Dar, dupa 16 ani petrecuti la oncologie, ca si un fel de cobai pentru tot felul de citostatice, cartea asta mi se pare extrem de simplista. PENTRU MINE. Oi fi devenit un cititor pretentios, cine stie…
Lectura a mers ok, cat de cat, pana la final, cand aflam ca Soni nu suferise de niciun cancer, luase o pastila facuta in nu-stiu-ce laborator de catre nu-stiu-ce medic, pastila menita sa o faca sa creada ca are cancer si sa isi faca ordine in viata. Soni se saturase de viata monotona si banala si se decisese sa se sinucida. Plateste doctorului $5000 (parca) pentru pastila si asa incepe totul. Fictiune fictiune, dar in halul asta de… seaca? Ok, ok, am inteles mesajul cartii: traieste nu fii mecanism, ca nu stii cand se termina totul. Un fel de zguduiala sa iesi din rutina si sa traiesti cu adevarat (ce-o mai insemna si asta: din momentul in care te-ai nascut apar constrangerile, regulile,nevoile si automat te inscrii pe o directie anume) dar sa iti termini cartea exact ca in filmele americane, unde nu conteaza cat de neagra e situatia, totul se termina cu bine, mi se pare sec, fara nimic original sau profund. Soni da din lac in put, nu are cancer dar are HIV, de la cel de care se indragostise (haha, nu iubirea o salvase ci o minciuna) asta daca nu cumva si el luase pastila mincinoasa (Soni gaseste cartea de vizita a doctorului respectiv la iubitul ei in portofel).

Ma apuc de “Ghidul nesimtitului” a lui Radu Paraschivescu; din ce mi-a citit bebe din ea, se merita :)

Comments are closed.