Acest articol dateaza de acum doi ani… Nu ca s-ar mai fi schimbat ceva intre timp…
“Majoratul” revolutiei romane
Decembrie…. luna a bilanturilor, a vacantelor, si mai ales luna a sarbatorilor si implicit a cadourilor, a goanei dupa imbuibarea si darea in spectacol care inseamna de cativa ani sarbatorile de iarna…
Incepand cu 16 decembrie, ca in fiecare an, printre reportaje despre cadouri, brazi, oameni care isi permit aceste lucruri si oameni care doar se gandesc cu nostalgie la vremurile cand isi permiteau aceste lucruri, vom vedea si cateva imagini – rememorari ale “evenimentelor din 1989”, asa cum observ ca sunt numite zilele in care dictatura lui Ceausescu a fost inlaturata. Probabil pentru ca dupa atata timp inca nu se stie daca a fost revolutie sau lovitura de stat… sau nu se vrea a se sti… De 18 ani! Inca nu stim adevarul despre teroristi, agenturi straine, amestec strain, mortii de la Timisoara, prinderea si procesul Ceausestilor,etc. Se spune ca timpul scoate la iveala adevarul… Cat timp va trebui sa treaca pana cand vom afla adevarul lui decembrie ’89?
Poate intrebarea e prost pusa… Oare pe cine mai intereseaza ce a fost atunci? Cine ar mai avea “interes” sa ne lumineze mintile celor care inca mai avem intrebari legate de revolutie?
O zi oarecare de decembrie… Asta din interiorul casei, caci imediat ce am iesit afara,am simtit ca ceva nu era in regula… Pustiu pe strada si o tacere inmormantala sparta ici si colo de volumul ridicat al radioului sau tvului din unele apartamente… Mergeam cu bunica mea la aprozar, ca in fiecare an, sa luam nelipsitul brad de craciun. Nelipsit pe atunci, lipsit incet dar sigur de atunci incoace… Abia la aprozar am aflat de la o doamna ca “se trage la Bucuresti, mor oameni, a cazut Ceausescu”. Greu de crezut, parca era o poveste de departe… Nu stiam pentru ca nu deschiseseram tvul; ce rost avea daca nu era ora de program in care urma sa vedem “vizitele de lucru ale conducatorului mult iubit si prosperitatea economica a republicii socialiste Romania, a societatii multilateral dezvoltate”?
Brad nu am luat, am venit acasa sa vedem minunea de la tv… Atunci am inteles de ce cu cateva zile in urma, in Iasi aflandu-ma, am vazut tineri care, intr-o liniste inspaimantatoare, marsaluiau pe strada…
Fac parte, si nu fara rusine recunosc, din generatia celor care au facut revolutia in fata televizorului… Aveam 11 ani si primul rand la care am stat, cu placere si entuziasm, chiar daca era ger, in decembrie 1989, a fost cel la ziare, la tutungeria din cartier. Eram unul din naivii care considerau ca s-a pus capat foamei, prostiei, terorii, fricii, intunericului, lipsurilor si tot ce mai insemna comunismul…
Romania se elibera atunci de o dictatura pentru a face loc ramasitelor ei… Cum a fost posibil sa nu vedem ca aduceam la conducere un alt comunist care a profitat de circumstante pentru a se instala la carma tarii, ducand Romania si mai tare spre pierzanie? Atat de nostalgici sa fim dupa un “tatuca”?
Am platit un prea scump tribut adus libertatii pentru a o intelege gresit, pentru a lasa pe altii sa profite de ea, pentru a se instala o semi – anarhie in care fiecare face ce vrea… Din nou, intereseaza pe cineva? Lupta se duce acum pe taramul egoismului… Lupta pentru incadrarea in tipare, altele, impuse de libertatea banului…
Sa auzi batrani care sunt nostalgici dupa vremurile comuniste nu e ceva neobisnuit, dar sa aud tineri din generatia mea spunand ca, de bine de rau, pe vremea aceea aveai o casa si un serviciu, e dureros… Pana la urma, oamenii regreta lipsa grijei zilei de maine, discrepanta mai mica dintre clasele sociale, asigurarea securitatii personale, respectarea legilor … Daca acestea ar exista acum, oamenii nu ar mai regreta vremurile comuniste.
Nu ma refer aici la tembelii indoctrinati care inca aduc omagii la mormantul Ceausestilor si respecta cu “sfintenie” ideile comuniste…
S-a tot zis ca de fapt nu a fost revolutie, ca totul a fost planuit dinainte, ca oamenii au fost instigati… Oare masele acelea enorme de oameni de pe strazi au fost instigate, manipulate? Toata nebunia frumoasa care i-a facut sa lupte pentru descatusare, sa se arunce in fata tancurilor si a gloantelor a fost rodul unei instigari? Asta sa fie raspunsul pe care il dam celor care de 18 ani incoace, in decembrie nu sarbatoresc ci comemoreaza moartea cuiva drag? Asta e raspunsul pe care il dam celor care au facut, la propriu, revolutia?
Cimitirul Eroilor Revolutiei din Bucuresti… un loc unde crucile sunt identice… datele decesului se repeta de zeci si zeci de ori… Iar daca te uiti la data nasterii celor decedati… taci… cuvintele mor instantaneu…
Pe cine mai intereseaza revolutia din ’89? Suntem un popor blazat,resemnat, egoist? Tinerii nascuti atunci si dupa revolutie abia daca stiu despre ce e vorba… De ce i-ar interesa? S-au nascut liberi, si poate ca nu stiu sa iti raspunda ce este libertatea tocmai pentru ca nu au cunoscut opusul ei, nu au termen de comparatie… Prea ocupati de bani, de plecarea dintr-o tara ce nu le ofera implinirea materiala, nu au timp si nici interes sa puna intrebari… Si,oricum, ce raspunsuri le-am da?
Decembrie din nou… Goana omului liber… liber inclusiv sa uite… Din nou depuneri de coroane, festivitati comemorative, din ce in ce mai putine si mai reci, de la care oficialitatile statului lipsesc, fiind prea ocupate cu interesele personale, uitand ca datorita acelui decembrie ’89 acum pot lupta pentru ale lor interese si nu pentru ale celor care i-au ales… Suntem prea grabiti, prea ocupati, prea liberi, poate…
Decembrie din nou… Să nu vă intâlniţi cu cineva care vine la mormântul cuiva drag mort in revoluţie… V-ar putea strica acest decembrie. Liber.
Continue Reading...
… de Craciun cu bebe la un ‘maraton’ de diafilme. Foarte placut si funny! Dupa atatia ani…
