Browsing "Jurnal"
Jan 30, 2010 - Jurnal    Comments Off

Sa ajutam un fan Michael Jackson

Diana e o fana MJ, care are 21 de ani si o mare problema de sanatate: boala Crohn. Pentru a se face bine ea are nevoie de un transplant de celule stem care costa peste 100.000 euro. Da, suma este foarte mare, dar nu imposibil de strans. Fiecare putem dona cate putin sau sa ii cumparam bijuteriile pe care ea si mama ei le fac pentru a strange banutii.

Eu mi-am comandat o serie de bijuterii de la Diana si imi plac foarte mult. Sunt foarte frumoase si de calitate. Si alte doua comenzi sunt pe drum, pentru ca mi-au placut destule :)

Vizitati cele doua site-uri, cel cu bijuterii si cel in care Diana isi spune povestea si poate o ajutati, cumva.

http://elena-bijuterii.blogspot.com/

www.dianaborboly.blogspot.com

Va dezvalui si un mic secret: multe alte bijuterii superbe vor fi puse pe site!

Dec 27, 2009 - Jurnal    Comments Off

Amintiri din copilarie…

014… de Craciun cu bebe la un ‘maraton’ de diafilme. Foarte placut si funny! Dupa atatia ani…

015

017

016

Dec 21, 2009 - Jurnal    4 Comments

Decembrie 1989

 Acest articol dateaza de acum doi ani… Nu ca s-ar mai fi schimbat ceva intre timp…

“Majoratul” revolutiei romane

 

Decembrie…. luna a bilanturilor, a vacantelor, si mai ales luna a sarbatorilor si implicit a cadourilor, a goanei dupa  imbuibarea si darea in spectacol care inseamna de cativa ani  sarbatorile de iarna…

Incepand cu 16 decembrie, ca in fiecare an, printre reportaje despre cadouri, brazi, oameni care isi permit aceste lucruri si oameni care doar se gandesc cu nostalgie la vremurile cand isi permiteau aceste lucruri, vom vedea si cateva imagini – rememorari ale “evenimentelor din 1989”, asa cum observ ca sunt numite zilele in care dictatura lui Ceausescu a fost inlaturata. Probabil pentru ca dupa atata timp inca nu se stie daca a fost revolutie sau lovitura de stat… sau nu se vrea a se sti… De 18 ani! Inca nu stim adevarul despre teroristi, agenturi straine, amestec strain, mortii de la Timisoara, prinderea si procesul Ceausestilor,etc. Se spune ca timpul scoate la iveala adevarul… Cat timp va trebui sa treaca pana cand vom afla adevarul lui decembrie ’89?

Poate intrebarea e prost pusa…  Oare pe cine mai intereseaza ce a fost atunci? Cine ar mai avea “interes” sa ne lumineze mintile celor care inca mai avem intrebari legate de revolutie?

O zi oarecare de decembrie… Asta din interiorul casei, caci imediat ce am iesit afara,am simtit ca ceva nu era in regula… Pustiu pe strada si o tacere inmormantala sparta ici si colo de volumul ridicat al radioului sau tvului din unele apartamente… Mergeam cu bunica mea la aprozar, ca in fiecare an, sa luam nelipsitul brad de craciun. Nelipsit pe atunci, lipsit incet dar sigur de atunci incoace… Abia la aprozar am aflat de la o doamna ca “se trage la Bucuresti, mor oameni, a cazut Ceausescu”.  Greu de crezut, parca era o poveste de departe…  Nu stiam pentru ca nu deschiseseram tvul; ce rost avea daca nu era ora de program in care urma sa vedem “vizitele de lucru ale conducatorului mult iubit si prosperitatea economica a republicii socialiste Romania, a societatii multilateral dezvoltate”?

Brad nu am luat, am venit acasa sa vedem minunea de la tv… Atunci am inteles de ce cu cateva zile in urma, in Iasi aflandu-ma, am vazut tineri care, intr-o liniste inspaimantatoare, marsaluiau pe strada…

Fac parte, si nu fara rusine recunosc, din generatia celor care au facut revolutia in fata televizorului…  Aveam 11 ani si primul rand la care am stat, cu placere si entuziasm, chiar daca era ger, in decembrie 1989, a fost cel la ziare, la tutungeria din cartier. Eram unul din naivii care considerau ca s-a pus capat foamei, prostiei, terorii, fricii, intunericului, lipsurilor si tot ce mai insemna comunismul…

Romania se elibera atunci de o dictatura pentru a face loc ramasitelor ei… Cum a fost posibil sa nu vedem ca aduceam la conducere un alt comunist care a profitat de circumstante pentru a se instala la carma tarii, ducand Romania si mai tare spre pierzanie? Atat de nostalgici sa fim dupa un “tatuca”?

Am platit un prea scump tribut adus libertatii pentru a o intelege gresit, pentru a lasa pe altii sa profite de ea, pentru a se instala o semi – anarhie in care fiecare face ce vrea… Din nou, intereseaza pe cineva? Lupta se duce acum pe taramul egoismului… Lupta pentru incadrarea in tipare, altele, impuse de libertatea banului… 

Sa auzi batrani care sunt nostalgici dupa vremurile comuniste nu e ceva neobisnuit, dar sa aud tineri din generatia mea spunand ca, de bine de rau, pe vremea aceea aveai o casa si un serviciu, e dureros…  Pana la urma, oamenii regreta lipsa grijei zilei de maine, discrepanta mai mica dintre clasele sociale, asigurarea securitatii personale, respectarea legilor … Daca acestea ar exista acum, oamenii nu ar mai regreta vremurile comuniste.

Nu ma refer aici la tembelii indoctrinati care inca aduc omagii la mormantul Ceausestilor si respecta cu “sfintenie” ideile comuniste…

S-a tot zis ca de fapt nu a fost revolutie, ca totul a fost planuit dinainte, ca oamenii au fost instigati… Oare masele acelea enorme de oameni de pe strazi au fost instigate, manipulate? Toata nebunia frumoasa care i-a facut sa lupte pentru descatusare, sa se arunce in fata tancurilor si a gloantelor a fost rodul unei instigari? Asta sa fie raspunsul pe care il dam celor care de 18 ani incoace, in decembrie nu sarbatoresc ci comemoreaza moartea cuiva drag? Asta e raspunsul pe care il dam celor care au facut, la propriu, revolutia?

Cimitirul Eroilor Revolutiei din Bucuresti… un loc unde crucile sunt identice… datele decesului se repeta de zeci si zeci de ori… Iar daca te uiti la data nasterii celor decedati… taci… cuvintele mor instantaneu…

Pe cine mai intereseaza revolutia din ’89? Suntem un popor blazat,resemnat, egoist? Tinerii nascuti atunci si dupa revolutie abia daca stiu despre ce e vorba… De ce i-ar interesa? S-au nascut liberi, si poate ca nu stiu sa iti raspunda ce este libertatea tocmai pentru ca nu au cunoscut opusul ei, nu au termen de comparatie…  Prea ocupati de bani, de plecarea dintr-o tara ce nu le ofera implinirea materiala, nu au timp si nici interes sa puna intrebari… Si,oricum, ce raspunsuri le-am da?

Decembrie din nou… Goana omului liber… liber inclusiv sa uite… Din nou depuneri de coroane, festivitati comemorative, din ce in ce mai putine si mai reci, de la care oficialitatile statului lipsesc, fiind prea ocupate cu interesele personale, uitand ca datorita acelui decembrie ’89 acum pot lupta pentru ale lor interese si nu pentru ale celor care i-au ales… Suntem prea grabiti, prea ocupati, prea liberi, poate…

Decembrie din nou… Să nu vă intâlniţi cu cineva care vine la mormântul cuiva drag mort in revoluţie… V-ar putea strica acest decembrie.  Liber.

Nov 27, 2009 - Jurnal    24 Comments

Ziua mea fara Michael…

… a inceput cu o superba surpriza de la bebe meu, 3 crizanteme ‘grase’ si frumoase si un tort atat de dulce incat ne-a dat gata pe amandoi :))
Am zis sa dam jos caloriile printr-o plimbare si apoi le-am pus la loc cu ceva mancaruri chinezesti.
Am primit cadou hainute noi pentru blog (multumesc, Ralu, arata mult mai bine acum) si acum ma retrag la plapumioara, ca doar 31 de ani e varsta de conservat energia :)
‘Viata merge inainte’ (de parca ar putea merge inapoi)… pe naiba… mecanisme si atat…

001

 

002

 

004

Nov 19, 2009 - Jurnal    Comments Off

Soni – Andrei Ruse

Am terminat cartea azi noapte… La stilul in care e scrisa, se citeste in cateva ore. Cand a aparut in librarii am vrut sa o cumpar, ma bucur acum ca nu am facut-o. Cred ca e a doua dezamagire literara dupa ‘De ce iubim femeile’. Dezamagire e mult spus totusi, pentru ca nu urmaresc ceva de la o carte, o citesc din placere, curiozitate si pasiune fata de literatura.
Limbajul folosit arata clar ca e o carte care se adreseaza generatiei mess, nu necesita eforturi intelectuale de vreo natura :) Bine, cand scrii despre cancer si moarte lucrurile sunt simple: afli ca mori, iti revizuiesti viata, faci ce nu ai avut timp sau curaj sa faci, etc. Dar, dupa 16 ani petrecuti la oncologie, ca si un fel de cobai pentru tot felul de citostatice, cartea asta mi se pare extrem de simplista. PENTRU MINE. Oi fi devenit un cititor pretentios, cine stie…
Lectura a mers ok, cat de cat, pana la final, cand aflam ca Soni nu suferise de niciun cancer, luase o pastila facuta in nu-stiu-ce laborator de catre nu-stiu-ce medic, pastila menita sa o faca sa creada ca are cancer si sa isi faca ordine in viata. Soni se saturase de viata monotona si banala si se decisese sa se sinucida. Plateste doctorului $5000 (parca) pentru pastila si asa incepe totul. Fictiune fictiune, dar in halul asta de… seaca? Ok, ok, am inteles mesajul cartii: traieste nu fii mecanism, ca nu stii cand se termina totul. Un fel de zguduiala sa iesi din rutina si sa traiesti cu adevarat (ce-o mai insemna si asta: din momentul in care te-ai nascut apar constrangerile, regulile,nevoile si automat te inscrii pe o directie anume) dar sa iti termini cartea exact ca in filmele americane, unde nu conteaza cat de neagra e situatia, totul se termina cu bine, mi se pare sec, fara nimic original sau profund. Soni da din lac in put, nu are cancer dar are HIV, de la cel de care se indragostise (haha, nu iubirea o salvase ci o minciuna) asta daca nu cumva si el luase pastila mincinoasa (Soni gaseste cartea de vizita a doctorului respectiv la iubitul ei in portofel).

Ma apuc de “Ghidul nesimtitului” a lui Radu Paraschivescu; din ce mi-a citit bebe din ea, se merita :)

Nov 13, 2009 - Jurnal    Comments Off

O surpriza placuta…

… venita din partea cuiva cu care nu mai vorbisem de mult… Multumesc frumos, Oana!

Nov 1, 2009 - Jurnal    3 Comments

This is not It

Om fi noi indurerati, socati, indignati de plecarea lui Michael si poate nu vrem sa acceptam situatia dar multe lucruri sunt foarte neclare si lasa loc de interpretari diverse. Articolul de mai jos ridica niste serioase semne de intrebare…

The real This is It

Nov 1, 2009 - Jurnal    2 Comments

This is It

Vazut, incercat analizat si nu bocit, placut, si… gata, chiar this is it.
Filmul confirma (celor care aveau nevoie sau fanilor noi) ca Michael e un geniu insa imi ridica si mai multe semne de intrebare. Michael era in forma, era happy sa revina pe scena, sa isi reintalneasca fanii dar era nu slab, ci incredibil de slab, scheletic. Nu stiu daca ar fi facut si 5 concerte, daramite 50. Dansa cu 3 haine pe el, sau cu geaca groasa fara sa transpire; asta denota ca era lipsit de calorii, anemic, slabit, si cu o temperatura a corpului scazuta.
Seria de concerte This is It pare ceva facut pe fuga, daca era ceva indelung planuit, Michael ar fi venit cu ceva nou, pentru ca el iubea inovatia. Ori coregrafia era aceeasi, multe lucruri inspirate din History Tour. A fost grabit, impins de la spate, tras de el.
Foarte interesanta punerea in scena a pieselor Thriller, Earth Song si Smooth Criminal (unde Mike isi indeplinea un vis sa danseze si sa joace cu unul din marii clasici).
Foarte impresionanta interpretarea de la I just can’t stop lovin you. O voce care a ramas pana in ultima clipa, sublima.
Acelasi Michael perfectionist, amuzant, sincer, iubitor, intelegator, adorabil, dar… mult prea slabit pentru ceea ce urma. Ma indoiesc ca stia din timp de seria de concerte…
In esenta filmul e dureros pentru ca arata ce ar fi putut fi si nu a mai fost… Visul lui si al nostru spulberat. Intotdeauna am zis ca mai bine il stiu cu familia, fara activitate artistica, decat cu probleme… Acum problema e chiar cea fara solutie.
O sa mai vad filmul acasa, unde nu imi canta si nu imi vorbeste nimeni in spate, mama ei de exuberanta gratuita.
Nu am idee de ce filmul nu a rulat la toate cinematografele, pentru ca sunetul si imaginea nu sunt ceva iesit din comun, sunt de calitate dar nu neaparat de vazut numai la cinematografele din malluri. Poate realizarea lui tehnica impiedica difuzarea in orice tip de cinema.

Pages:«123456789...21»